O funcție admite zero sau mai mulți parametri.
În acest exemplu, funcția add admite doi parametri de tip i32 (număr întreg cu semn cu dimensiune de 32 de biți).
La returnarea unei expresii se poate omite cuvântul cheie return și simbolul punct-virgulă de la final, așa cum s-a procedat în funcția subtract.
Numele funcțiilor sunt mereu scrise în format snake_case.
Sfat: dacă definiți o funcție, datele pe care le admite se numesc parametrii formali. Dacă apelați o funcție și îi transmiteți niște date, atunci ele se numesc parametrii actuali.